Ma intreb cat la suta din ceea ce suntem este evolutie si cat este involutie, cat din ceea ce am devenit este de fapt in detrimentul nostru? Ca in absolut orice exista avantaje si dezavantaje, iar noi avem mai multe optiuni.

Oare are sens sa ne gandim global? La ceea ce suntem noi ca si societate sau e mai bine sa ne gandim doar la propriile vieti, sa vedem doar in apropierea noastra imediata fara a lua in considerare panorama...

Ma intreb si eu, poate doar incerc sa imi clarific eu cu mine unde vreau sa privesc. Fiind o fire extrem de curioasa, adesea am tendinta sa privesc si peste marginile cutiutei mele, uneori inteleg ceea ce vad, uneori imi place, uneori ma sperii si ma retrag tematoare, uneori cred ca lumea e mai mare decat credeam si ma bucur ca in lumea asta mare am si eu o cutiuta doar a mea peste marginile careia sa privesc, dar care totusi ma protejeaza.

Nu stiu daca avem mai multe dezavantaje decat avantaje, cred ca e foarte greu de determinat acest lucru avand in vedere uriasele descoperiri tehnologice care au avut loc. Oare oamenii au inaintat si ei odata cu tehnologia sau noi am ramas undeva in urma incercand sa tinem pasul?

Uneori am impresia ca noi suntem cei care nu am fost in stare sa asimilam corect in viata noastra tot ceea ce a crescut in jurul nostru.

Ma intreb daca acum sunt mai multi oameni cu tulburari emotionale decat acum 100 de ani. Ma intreb ce prognoze exista pentru urmatorii 100 de ani. Ma intreb daca exista atata informatie in jur care ne poate fi de folos, de ce nu suntem suficient de inteligenti incat sa o folosim si preferam sa ne lasam cufundati in dileme si luciditate?

Ma intreb de ce noi ca societate ne chinuim indivizii atat, ii demontam in loc sa ii construim, evidentiem negativul in loc sa incurajam dezvoltarea.

Ma intreb, oare cat de departe am ajuns?