O prietena mi-a marturisit de curand ca partenerul ei este un tip sperios. Dupa parerea ei, barbatii sunt mult mai speriosi decat s-ar parea. Adica, sigur, poate ca nu se sperie ca femeile, de un caine vagabond sau de o picatura de sange sau de o pana de cauciuc (ma refer la masini, desigur :) ) insa se sperie de foarte multe alte lucruri. Cum ar fi de responsabilitati de exemplu.

Asa ca discutia noastra a mers firesc in directia "ce ii sperie pe barbati?"

Prima si cea mai grava sursa de frici ale barbatilor cred ca sunt intradevar responsabilitatile. Responsabilitati si frici mai mici, mai mari, dupa chipul si asemanarea lor. De la cea de a face piata pana la cea de a pastra o relatie.

Casatoria este deja o sperietura majora care nu trece asa de simplu, doar cu un descantec lejer sau cu o bere in fata televizorului. E nevoie de mai multe pase magice din partea fetelor pentru ca efectele sperieturii sa treaca.

Suntem tentate sa cautam explicatii care mai de care mai fanteziste pentru ceea ce ii sperie pe barbati. Psihologia evolutionista abunda in explicatii de ce barbatii sunt altfel decat noi, de ce nevoile lor sunt diferite de ale noastre.

Eu una nu cred in toate aceste explicatii savante si sofisticate. Cred ca de cele mai multe ori trebuie sa mergem pe varianta KISS. Adica Keep it Stupid Simple.

Daca unui barbat ii este frica de relatia cu tine poate ca inca nu este suficient de pregatit pentru o relatie. Sau in orice caz, nu esti tu aceea. Oricat de deranjant ar fi acest gand mi se pare totusi mult mai acceptabil (pentru mine cel putin) decat ideea de a investi emotional (si nu numai) in cineva asteptand apoi ani de zile ca acel 'cineva' sa se schimbe.

Voi ce credeti? Ce ii sperie pe barbati?