Sunt o fanita declarata a Sex and The City. Am vazut toate seriile serialului de mai multe ori, am vazut primul film si acum si pe al doilea. Relatia mea cu serialul dureaza de mai multi ani, l-am vazut si revazut si revazut. Primul film mi-a parut un episod foarte lung, mi-a placut dar nu mi s-a parut ca aduce un ceva anume in plus fata de serial. Aceleasi jocuri, aceleasi indoieli, aceleasi comportamente. Insa, in ciuda criticilor, Sex and The City 2 mi-a placut mai mult.

Se poate ca si faptul ca nu aveam cine stie ce asteptari sa fi contat, insa ce este cert este ca acest al doilea film m-a facut sa imi para rau ca nu mai exista serialul.

Uneori ma gandesc la statutul femeii, la starea femeii, la dramele femeilor si incerc sa imi dau seama oare de ce suntem atat de nemultumite, oare de ce ne este atat de greu sa ne impacam cu propria viata si evident cu propriile alegeri.

Poate acest lucru se intampla din cauza ca noi vrem totul, ca nu stim cand sa fim multumite si cand nu, poate din cauza ca noi consideram ca daca nu suntem si iubite perfecte si mame perfecte si profesioniste perfecte nu suntem implinite. Insa asa sa fie oare? Chiar trebuie sa le bifam pe toate pentru a ne putea bucura de ceea ce avem si am reusit?

Un domn extraordinar de inteligent, pe numele sau Jean Baudrillard, a facut o serie de constatari care mi-au placut, dar care in acelasi timp m-au si pus pe ganduri. Baudrillard a spus ca in era noastra noi ca si fiinte umane am schimbat modul in care percepem lucrurile cele mai normale, transformandu-le astfel in surse de stres prin artificializarea lor.

Astfel noi nu mai bem apa, nevoie esentiala supravietuiri, ci ne hidratam, optim cu cel putin 2 litri de apa pe zi.

Nu ca femeile pot fi reduse la un banal normal dar altceva vreau sa evidentiez.
Din ce in ce mai des observ ca femeile normale din punct de vedere al aspectului fizic sunt blamate drept grase.

Femei care arata excelent, au cateva kilograme, sa zicem 5- 7, peste acea greutate ideala stabilita de cineva, undeva, cumva, departe de viata normala a oamenilor normali, pentru a chinui niste oameni perfect sanatosi si frumosi.

Mi se pare aberant de-a dreptul ca femei perfect frumoase, sa dezvolte probleme de personalitate si nutritie pentru ca o societate ahtiata dupa imagini seteaza niste standarde ce frizeaza ridicolul.