Sunt o fanita declarata a Sex and The City. Am vazut toate seriile serialului de mai multe ori, am vazut primul film si acum si pe al doilea. Relatia mea cu serialul dureaza de mai multi ani, l-am vazut si revazut si revazut. Primul film mi-a parut un episod foarte lung, mi-a placut dar nu mi s-a parut ca aduce un ceva anume in plus fata de serial. Aceleasi jocuri, aceleasi indoieli, aceleasi comportamente. Insa, in ciuda criticilor, Sex and The City 2 mi-a placut mai mult.

Se poate ca si faptul ca nu aveam cine stie ce asteptari sa fi contat, insa ce este cert este ca acest al doilea film m-a facut sa imi para rau ca nu mai exista serialul.

Mi-a placut faptul ca apare Liza Minelli si unde mai pui ca si danseaza si canta o melodie de la Beyonce. Mi-a placut sa le vad pe fete altfel, aratand altfel, dar fiind aceleasi. A fost ca si cum m-as fi reintalnit cu niste prietene vechi si dragi. Mi-au placut intrebarile existentiale ale lui Carrie, care trebuie sa recunosc cred ca fiecare femeie le are intr-un punct sau altul al relatiei ei. Mi-a placut ca au aparut tot felul de actori care imi plac pe ici pe colo.

Mi-a placut ca prin intermediul filmului am cunoscut putin din lumea stralucitoare a Orientului. Mi-au placut unele dintre haine. Mi-a placut umorul.

Filmul atinge prin intermediul celor patru personaje patru teme de capatai pentru femei. Prin Carrie, cum tinem scanteia vie. Prin Miranda, cum impacam munca si viata de familie. Prin Charlote, cat de solicitant este sa fii mama si cat de nepregatite suntem uneori pentru acest rol, desi ne dorim cu ardoare copii. Prin Samantha, cum facem fata inaintarii in varsta, menopauza si toate cele.

Mi-a placut sinceritatea tuturor acestor situatii si faptul ca intr-un fel le de-demonizeaza. Femeile nu sunt excesive pentru ca isi doresc iubire si romantism mereu. Femeile nu sunt oameni rai pentru ca isi doresc si o cariera pe langa familie. Femeile nu sunt mame rele daca uneori sunt coplesite de rolul acesta care le inghite toata personalitatea si nu le mai lasa timp pentru ele. Femeile pot inainta in varsta extrem de frumos si pastrandu-si sexualitatea.

Filmul a fost criticat pentru modul in care prezinta femeile din Orient. Mie personal nu mi s-a parut nimic deplasat in film, in opinia mea pur si simplu cred ca au vrut sa arate ca spiritul feminin nu poate fi strivit nici chiar de sute de ani de traditie care le oprima.

Pe scurt: Mi-a placut filmul si il recomand, desi nu cred ca audienta masculina va rezista pana la sfarsit, caci este pentru doamne. Vizionare placuta!

Evident: 4 x Happy End!