Bombardata de reclamele care infatiseaza un stil de viata activ, fericit si mobil am cedat si mi-am luat un modem 3G, sperand sa pot replica - fie si partial - stilul de viata activ fericit si mobil din reclame. Macar sa am acces la email cand vrea muschiu' meu si nu proximitatea cablului de ethernet...

In urbea departata in care mi-am petrecut o particica din vacanta am avut un loc precis, un fotoliu bine intepenit pe podea in care am putut sa ma folosesc de avantajul mobilitatii 3G. Spre oroarea mea insa functiona doar cu varianta EDGE, cam ca modemul bunicii de pe vremuri, caruia trebuia sa ii dai manual comenzile la inceputul sesiunii. M-am consolat repede, zicandu-mi ca o conexiune lenta e mai mult decat nimic.

A doua zi, aflandu-ma in fix acelasi punct (v-am zis ca fotoliul era fix?) semnalul era un 3G de patru liniutze din cinci, ca un triumf al mortii dialup-ului asupra vietii broadband-ului.

Am ramas muta iar dupa ce m-am demutizat am continuat sa ma bucur de 3G ca de un cadou, youtube, skype, you know 'em all.

Mai pe seara m-am apropiat cu sfiala de fotoliul 3G si semnalul era zero. Adica no network. Si asa asa si ramas pana a doua zi, cand a reaparut infamul EDGE.

Se pare ca portocaliul imi poarta ghinion: de la experientele mele 3G portocalii am sa ajung traumatizata, ca si de la sperantele politice portocalii pe care le-am avut.

Bine ca se termina si unele si altele: vin curand alegerile iar eu ma reintorc acasa, la bunul si batranul meu cablu ethernet...