Frumuseţea este un dat, de la codul lui mamaie şi al lui tataie, codul genetic, se subînţelege (că cel al lui da vinci s-a epuizat din stoc, anul trecut)şi mai este dat de ursitoare şi câteodată de unii factori oculţi (sau inculţi, după caz). Ideea e că ţi s-a dat, sau nu ţi s-a dat, iar asta rămâne de constatat, pe cont propriu, în faţa oglinzii!

Nu mă omor după Mircea Dinescu şi nici după femeile care îşi fac din carieră scopul central al vieţii, însă am descoperit un text foarte bine scris, primit pe mail, fără semnătura autorului...

Dogma inferiorităţii femeii datează de mult timp şi nu reprezintă o noutate pentru nimeni.

În seara asta nu am stare de scris, dar am, în schimb, o indescriptibilă stare de graţie muzicală. Cânt, de fapt, fredonez întruna... Mă pregătesc să mă întâlnesc cu Mariile mele, fac "vocalizeze" şi o trecere în revistă a "repertoriului" de colecţie...
Aleg din el, încă, un cântec pentru toate sărbătoritele şi nu numai, deoarece această melodie a lui Chilian se "aplică" tuturor femeilor iubibile...

Cu câteva zile în urmă, o cunoştinţă, m-a rugat plângând să accept să fiu martoră în procesul de divorţ intentat soţului ei. Ce poţi spune în astfel de cazuri?! Mda…

De atunci, însă, am început să analizez ce şi cât cunosc eu din viaţa acestui cuplu, pentru a fi un martor “demn”. Concluzia este una: nu-i cunosc deloc! O ştiu pe ea, am vorbit de câteva ori în prezenţa unor prieteni comuni, apoi i-am mai văzut împreună, foarte fericiţi şi foarte îndrăgostiţi. E drept, cu ceva timp în urmă, dar nu foarte mult…