Frumuseţea este un dat, de la codul lui mamaie şi al lui tataie, codul genetic, se subînţelege (că cel al lui da vinci s-a epuizat din stoc, anul trecut)şi mai este dat de ursitoare şi câteodată de unii factori oculţi (sau inculţi, după caz). Ideea e că ţi s-a dat, sau nu ţi s-a dat, iar asta rămâne de constatat, pe cont propriu, în faţa oglinzii!

Dacă eşti fericita posesoare a frumuseţii, lumea te numeşte Frumoasa, deci nu ai stresuri estetice, doar că, apare la un moment dat dilema, criza existenţială, generată de întrebarea întrebărilor "care este cea mai frumoasă din ţară?" Hei, acum lucrurile încep să se complice, răsar complexele, tufiş,în sera orgoliului şi Frumoasa are frisoane la gândul unui proces de comparaţie... Problema nu rămâne pe loc, ci se complică, pentru că Frumoasa ajunge la concluzia că e urâtă...

Frumuseţea este un atribut suprem, deci un dar divin, iar vocile pioase rostesc cu speranţă de tip fanatic, evident, din înţelepciunea altora, că frumuseţea vine din interior. Alte voci, zic şi ele că frumuseţea ar veni din interior, doar că este vorba în acest caz de interiorul... coaforului! Undeva, tot e un consens în lumea asta...

După tratarea dilemelor cu un anticearcăn principial, Frumoasa încearcă să se relaxeze citind la întâmplare câteva reviste destinate femeilor, evident frumoase. Speranţa într-o viaţă perfectă i se prăbuşeşte la impactul cu fotografiile modelelor ce stau care mai de care, cum încap între paragrafele cu recomandări extravagante despre diete, creme antirid şi poziţii sexuale.

Vine o zi când Frumoasa se îndrăgosteşte şi se mărită şi face copii frumoşi, ce poartă mai departe genele lui mamaie şi ale lui tataie. Nu mai are timp de ea, iar în cultura în care a crescut oglinda este considerată un obiect frivol, care aduce ghinion dacă stă lângă cratiţa cu tocana de cartofi.

Nimeni nu îi mai spune că este frumoasă, cu atât mai puţin soţul care o dispreţuieşte pentru că nu se mai îngrijeşte, dar care ar face spume la gură dacă i-ar cere, sfios, bani de coafor (nu punem în calcul un tratament spa). Aşa că îi este mult mai confortabil să se mute cu alta, căruia, e drept, nu îi dă bani să meargă la coafor, ci să-şi deschidă unul...

Viaţa Frumoasei nu mai are sens, se plimbă aiurită prin casa goală şi se împiedică de oglindă, de fapt de identitatea pierdută.
Îşi aduce aminte că frumuseţea este un dat, de la mamaie şi de la tataie ai ei, dar ca orice dat trebuie preţuit şi în permanenţă adaptat marilor schimbări interioare. Deschide o revistă veche şi-şi încearcă norocul formând la întâmplare un număr de telefon al unui coafor:
- Bună ziua, aş dori o programare.
- Bine-nţeles. Spuneţi-mi, vă rog, numele pentru a vă introduce în baza noastră de date...
- Frumoasa!