Niciodata nu esti pegatit sa-ti iei La revedere! pentru totdeauna de la cineva drag, iubit, oricat de batran ar fi si oricat ar fi de logic.
Nu am fost pregatita sa-mi iau La revedere de la Nana si poate ca nici nu sunt inca. Avea 84 de ani, era nasa mea si o iubeam.
Telefonul a sunat. Ma asteptam cumva in orice clipa sa sune si sa aud vestea ca nu mai e. Si s-a intamplat. Era de o luna jumatate la spital, la Terapie intensiva. Am aflat acum doua saptamani abia. Stiam ca s-a intamplat ceva pentru ca nu-mi raspundea la telefon. Printr-o intamplare am aflat ca este la spital in urma mai multor atacuri cerebrale. Anul trecut de Sarbatori mi-a spus: "Veniti la mine cat inca mai sunt in viata." Si avea dreptate! Desi atunci imi era greu sa cred, sa accept. Pentru ca o credeam puternica, foarte puternica. Dar a cedat.
Am aflat de moartea ei, miercuri. A murit luni noaptea. Cum adica a murit luni si am aflat miercuri? Cei de la spital nu au sunat pe nimeni sa anunte. S-a dus in vizita prietena ei si a aflat si asa am aflat si eu. Am primit vestea oarecum linistita. N-am putut sa plang pana acum. Abia acum iese din mine ceva...E acolo durerea, o simt. Sta ascunsa si nu vrea sa iasa asa cu una cu doua.
Duminica am vazut-o si am si vorbit cu ea. Chiar am crezut ca-si revine. Mi-a spus: "Scoteti-ma de aici! Scoteti-ma de aici!". Ce fericita am fost! I-am spus ca o s-o scoatem cand va putea respira singura, fara aparate. A dat din cap ca a inteles. I-am mai zis ca o iubesc, ca am iubit-o intotdeauna si ca va ramane in inima mea, cat o sa traiesc. M-a tinut de mana, m-a tras langa ea si mi-a soptit: "Si eu te-am iubit intotdeauna!".Am mangaiat-o si am sarutat-o pe obraz, pe mana. I-am strans mana.
Asa mi-am luat "La revedere!" de la ea si ea de la mine. Ma bucur ca mi-am luat la revedere. Ca i-am spus tot ce aveam de spus: esentialul, ca o iubesc. Si cand era mai putin constienta si se uita cu privirea intr-o singura directie, inspre cer, i-am spus ce a insemnat pentru mine.
"Si ce-i oare a nu mai respira, daca nu a elibera respiratia mareelor sale nelinistite, pentru ca astfel aceasta sa se poata inalta si mari intru cautarea, fara de piedica a Creatorului?"
Multumesc, Nana! Iti multumesc ca mi-ai cumparat cercei cand eram mica, iti multumesc ca ma tineai in brate, iti multumesc ca te-am redescoperit cand am crescut mare si am devenit femeie, am devenit mama. Iti multumesc pentru intelepciunea ta, pentru ceea ce ai facut pentru ceilalti. Iti multumesc ca m-ai iubit si m-am simtit iubita. Iti multumesc pentru sarmalele tale si pentru clatitele cu varza si cu branza. De cate ori veneam la tine cand eram copii, mancam si daca nu ne era foame. Si nici nu ne placea sa lasam in farfurie ceva. Si cand am crescut mare la fel! Mancam iubire, Nana. Numai o mancare facuta cu iubire putea fi atat de gustoasa.
Am invatat de la tine sa am grija de mine, sa nu depind de ceilalti, sa fiu puternica, sa fiu buna si generoasa, sa radem impreuna de bucurie uitandu-ne la Natalis,sa nu raman datoare, sa stiu sa-mi aleg oamenii si de ce nu, sa stiu sa ma pregatesc sa plec din viata si sa-mi iau ramas bun.

Te iubesc, Nana!
Multumesc ca ai facut parte din viata mea!

Cu dragoste,
Marilena