Cinci femei

September 29, 2009 by Marlene Ionescu

Am sa va spun o poveste adevarata. Poate candva din aceasta poveste voi scrie un roman: eu si celelalte personaje principale. Pentru ca au fost cinci personaje principale, cinci femei.
Ca orice poveste, si povestea aceasta incepe cu a fost odata.
A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti. Au fost odata cinci femei care s-au intalnit la un grup de dezvoltare personala, de descoperire a menirii in viata. Eu am ajuns la acel grup fiind invitata de Manuela, persoana care anima grupul. Nu stiam exact ce se intampla acolo sau ce avea sa se intample, cert este ca de atunci viata mea s-a schimbat.. In bine, bineinteles! Si nu numai a mea. O sa va povestesc despre mine si apoi despre alte doua personaje principale: Luminita si Andreea. Fiecare din noi cauta ceva acolo, sa se descopere, sa-si gaseasca sau regaseasca frumusetea interioara. Si surprinzator sau poate nu, fiecare a gasit ceea ce a cautat si poate si mai mult.
Eu mi-am descoperit drumul si indrazneala de a face ceea ce-mi place. La fel Andreea si Luminita. Iar celelalte doua femei s-au regasit si au pornit cu curaj in noul drum ce incepuse sa se vada inca de atunci: implinirea de a fi iubita sotie si mama si curajul de a se rupe de trecut.
In acel grup mi-am definit scopul vietii, farul meu, unde vreau sa ajung si cum vreau sa fiu, partile din mine cu care am de lucru si ceea ce a fost extraordinar- curajul renascut de a-mi schimba drumul. De la un job sigur, lipsit de satisfactii de orice fel- cu exceptia celei materiale, dar si aceasta incepuse sa se cam erodeze- am pornit pe drumul placerii. Eram preocupata deja de cativa ani de ceea ce voi face pentru tot restul vietii- care este menirea mea pe Pamant si ce vreau sa las in urma. Asa mi-am redescoperit dragostea pentru copii (intre timp devenisem si mama), dorinta mea de a le schimba vietile in bine, dorinta mea de a schimba vietile oamenilor in bine, de a le arata ca exista intotdeauna o lumina la capatul tunelului. Trebuie numai sa-ti scoti valul de pe ochi si de pe inima si sa pornesti in cautarea ta. Asa cum eu am reusit sa-mi schimb viata- bineinteles cu ajutor, dar cu vointa de a mi-o schimba- si eu pot ajuta pe alti oameni sa descopere ceea ce este mai frumos in ei, sa se bucure de acest dar minunat: Viata. Uneori este nevoie de o scanteie pentru a aprinde focul. Pentru mine scanteia a fost acel grup si Manuela. Si cred ca si pentru Luminita si Andreea s-a intamplat ceva asemanator. Nu am fost autorizata sa le spun povestea, asa ca voi vorbi despre ce fac ele acum, despre lumina pe care la randul lor o imprastie asupra celorlalti. Pentru ca si la ele s-a aprins scanteia si acum ceea ce stiu, daruiesc celorlalti. Va puteti intalni cu ele, sa va spuna in felul lor povestea. Va fi cu siguranta diferita de a mea, dar ele se intalnesc in acelasi punct: dorinta de a impartasi celorlalti ceea ce au trait, lucrurile care le-au schimbat vietile, dragostea lor pentru oameni.

Multumesc Manuela Mihai pentru ca ai aprins scanteia!
Multumesc Luminita, Andreea si celelalte doua femei. Timpul petrecut impreuna nu a fost in zadar, a dat roade! Si acum incep sa se vada! Felicitari!

www.inlight.tk
www.copiiinostri.ro

Permalink