Aseara, cand corporationista din mine s-a pontat de iesire, navetista stoica a preluat controlul si am purces pe jos de la complexul comercial in care lucrez, cel din Feeria, pana in Baneasa. Fac acest drum pe jos deoarece asa evit sa zac in autobuz peste o jumatate de ora in timp ce el parcurge cu viteza melcului o statie pe care in conditii de trafic normale ar face-o cam in 5 minute.

Caldura mare, iar pe partea pe care merg eu nu este umbra deloc, ma infasor cu o esarfa sa nu ma arda soarele pe maini, imi tin umbra cu evantaiul si merg greoi. In jur multe masini, oameni si evident zgomot. Pe directia spre Bucuresti trafic greu, atat pe pod cat si pe drumul de jos. Cozile de masini abia se misca si observ cu satisfactie ca mi-am depasit autobuzul mergand pe jos. Deci e buna strategia mea.

Deodata se aud multe masini claxonand si oameni strigand, ma intorc curioasa sa vad ce se intampla si minune mare. Un BMW X5 alb intrase pe contrasens si cu avariile pornite isi facea loc printre masinile care veneau din fata. Ca sa fiu sigura ca m-am facut inteleasa: X5-ul mergea spre Bucuresti pe sensul spre Ploiesti. La inceput am crezut ca e o greseala, ca poate vrea sa parcheze undeva anume si de aceea se risca, ca poate vrea sa intre la benzinarie urgent, dar nu...

Domnul musculos in tricou alb de la volanul X5-ului alb si el, isi continua drumul impasibil la cuvintele, gesturile si claxoanele soferilor ce circulau regulamentar. M-am oprit si ma uitam interzisa la scena de viata bate filmul si mi s-a facut pielea de gaina cand vedeam cum masinile ce veneau inocente cu viteza virau brusc stanga sau dreapta cum aveau loc ca sa treaca X5-ul. Efectiv nu mi-a venit sa cred...

A mers asa printre claxoane si injuraturi pana a ajuns la capatul podului unde drumul are trei benzi, aici a facut la dreapta, a traversat toate cele trei benzi cu tupeu, s-a cocotat pe bordura ce desparte cele doua sensuri si s-a infipt in coloana de masini ce abia se misca.

Am ramas fara cuvinte in fata tupeului inconstient al soferului in tricou alb. Ai fi avut impresia ca este protejat de un scut invizibil, iar el stie asta, si de aceea i-se rupe intr-un mare fel de toti cei din jur, si de aceea incalca regulile de circulatie in cel mai cras mod posibil.

Gandindu-ma mai apoi la ceea ce vazusem am ajuns amuzata la concluzia ca domnul este quintesenta gandirii pozitive. Daca tu crezi ca poti, in mod cert vei putea! Cine stie poate era fan The Secret iar vizualizarea era punctul lui forte. Oricum ar fi, orice preferinte ar avea domnul, un lucru este cert, tupeu si nesimtire avea cu mult peste gradul inconstientei.