August 30, 2009 by Navetista

Si navetistii! Scuze! Mi-a alunecat pixul.

In citadela subterana a metroului, cornul abundentei te loveste cu mirosu-i apetisant de covrigi, floricele, gogosi sau produse de patiserie de cum faci primii pasi pe scarile de acces.

La Victoriei atrasi de cantecul de sirena ai covrigilor proaspat scosi din cuptor, navetistii isi intrerup abrupt calatoria si se aseaza la coada pentru a obtine si ei o bucatica de ambrozie cocoasa. In fiecare zi vad coada la covrigi la Victoriei, si dimineata si seara, in fiecare zi ma mir de cat de ambitiosi sunt romanii cand isi doresc cu adevarat ceva, in special cand e vorba de covrigi fierbinti.

Pentru a intelege cu adevarat magnitudinea fenomenului trebuie sa adaug ca aceste cozi au in jur de 15- 30 navetisti ce stau postati strategic pentru a nu se ciocni de valurile de calatori ce vin si trec.

La Unirea un parfum ametitor de Mac amestecat cu Fornetti iti face mintea sa produca imagini apocaliptice, iar stomacul sa aiba senzatia ca le traieste. E crima ce e acolo, de fiecare data cand trec imi tin respiratia si grabesc pasul ca sa nu le fac vreo surpriza navetistilor grabiti din jur. Aparent nu multi oameni au aceasta problema caci mai mereu vad calatori infruptandu-se lacom din cate un Mac-isor sau Fornet. Merge treaba domne, merge! Vanzare sa fie!

La Dristor se da o batalie crunta intre Dristor 1 si Dristor 2. Unul are gogosi, celalalt are floricele, si da, si aici este coada... Aparent e fain sa stai la coada la metrou sa iti cumperi junk-food. Spun aparent pentru ca pe mine ma depaseste total conceptul... dar vorba aia Ce stiu eu?!?

Alte personaje dragi mie sunt vanzatoarele de la frigiderele cu sandvisuri trantite prin toate statiile de metrou. Ador sa ma uit la fetzele lor plictisite, la mimica abulica, la pozitiile ingenioase pe care le au uneori. Inca nu m-am decis daca a fi vanzatoare la frigiderul cu sandvisuri este un job cu potential... ma mai gandesc si va anunt.

La Universitate noul pasaj modern si dezolant te lasa rece si te impinge la suprafata cat mai repede. Cand ma uit in jur imi lipseste zgomotul terasei de la Mac, mirosul de cafea de la cafenele, vitrinele colorate in care ma zgaiam cand eram studenta. Cumva din stralucirea finisajelor opresciene razbate dezolanta tristetea unei glorii trecute, cand oamenii misunau si ii dadeau viata facand din el nu doar o intersectie ci un reper notabil.

Aceasta intamplare cu Pasajul Universitatii mi-a provocat in minte o comparatie cu ceea ce a facut Basescu la suprafata. A fost ok ca a desfintat toate acele chioscuri si chisoculete,dar daca cineva ar face acelasi lucru si la metrou, personal, cred ca si-ar pierde din farmecu-i balcanic si din personalitate. Dar se poate sa fie doar parerea mea de navetista subiectiva.

Permalink