Nu, nu este vorba despre pandemie, nici despre stirile de la ora 5, nici despre criza crizelor, ci este vorba despre un episod genial pe care l-am vazut eu aseara in drumul spre casa. La Aurel Vlaicu ma dau jos din tramvai sa ma mut in metrou. Sunt fiarta si coapta, prinsa intr-un grup compact de oameni ce insista sa mearga toti in aceeasi directie in formatie.

Ma rup de grupul meu de fost tram-navetisti si viitori metro-navetisti, si mandra de manevra mea de eschiva fac pasul mare ca sa scap cat mai repede de caldura. Casc gura in jur, ce s-a mai ieftinit Leon-ul Buna perioada sa iti iei o masina, imi comentez. Ma aprob si multumita inaintez. Sirul gandurilor imi este brusc intrerupt de o sceneta fascinanta.

Un domn pensionar ce arata ingrijit si curatel mergea incetisor insotit de sotia sa. Dansa o batranica slabuta si adusa de spate. Brusc domnul se smulge de langa sotie si face un gest care m-a frapat. Se intinde agil sa ridice un ziar aflat pe sosea printre rotile masinilor care treceau cu viteza. Cand face asta o masina care exact atunci trecea pune frana si il claxoneaza strident. Doamna se intinde si dansa la fel de agil si il trage pe domn de cot inapoi pe trotuar.

M-au mirat mai multe lucruri, agilitatea de care au dat dovada, dorinta domnului de a lua ziarul chiar daca se afla prea aproape de masinile in viteza, lipsa de reactie a doamnei. L-a tras pe tortuar, nu a comentat nimic si au ramas acolo amandoi citind de pe ziar ce se putea vedea din locul in care se aflau...

Sa mai zica lumea ceva de potentialul mortal al stirilor si de faptul ca romanii sunt un popor dezinformat. S-avem pardon! La noi oamenii sunt in stare sa se arunce in fata unei masini pentru un ziar cu stiri.