Ieri cand ajung transpirata si vai de capul meu in dreptul Aeroportului Baneasa, un tanar dandy ce venea sub forma unui taximetrist ma intreaba printre dintii stransi Taxi domnisoara? Ii raspund mirata de intrebarea lui, caci e clar ca sunt bastinasa, aici nu prea ai cum sa ma confuzi cu un om proaspat scoborat din avion Nu multumesc. Imi continui periplul transpirat, dar domnul taxi conducator stie ce vrea Unde mergeti? In sinea mea imi spun: Hai ca acuma te intinzi! Ii raspund gales Acasa. Si el, baiat determinat de Bucarest Mi-ar fi facut placere sa va duc acasa... Ridic din umeri depasindu-l si indepartandu-ma las in urma Asta e viata!

Episodul cu domnul taxi dandy mi-a adus aminte de un altul tot cu taximetristii din Baneasa. In iarna ,cand o asteptam pe sora mea la aeroport cu o floare uriasa de plus in mana, (este un detaliu ce trebuie mentionat caci imi da credibilitate) stateam in fata aeroportului caci inauntru nu ma lasau sa fumez. Si stand eu acolo sunt martora fara voie a unei scene abominabile.

In partea mea stanga o familie de straini, cu multe bagaje, spalaciti si poate obositi. In partea mea dreapta ei, zeii aeroportului, taximetristii cu tarife exorbitante. Sacalii! De pe vremea cand fumam stiu ca imi lua aproximativ 6 minute sa fumez o tigara, deci toata actiunea a avut loc in 6 minute.

Prin actiune inteleg defilarea de taximetristi prin fata mea, ce mergeau pe rand la familia de straini sa ii convinga sa mearga cu ei. Din discutiile avute am inteles ca familia astepta un microbuz de la hotel sa ii ia, doar ca aparent intarzia. Taximetristii incercau sa ii convinga ca nu va veni nici un microbuz, ca sigur e o pacaleala, doamna incerca sa spuna ceva, sacalul I take you, I take you.

Ma uitam deranjata de aceasta situatie, dar nici nu imi venea sa ma bag, nu prea sunt curajoasa din fire. Cand eram pe sfarsite cu tigara un alt sacal, al 5-lea, se rupe de haita si merge la familie, doamna din nou ii spune ca nu, ei prefera sa astepte, este ok... Sacalul nu se lasa si pana la urma a obtinut de la doamna o promisiune, daca nu vine microbuzul in 5 minute vor merge cu el. In drumul de intoarcere la haita, bestia trece pe langa mine si mandru striga la ceilalti Ce p*** mea mah, daca nu vrea sa mearga ii fac io sa mearga!

Haita rade si eu ma enervez. No shit! S-o crezi tu pe aia mare! Hai sa vedem care, ce si cum! Strangand floarea mare de plush la piept, ma indrept hotarata catre familia ce astepta inconjurata de bagaje sa ii ia si pe ei cineva de acolo, oricine, care sa ii salveze de hartuirea continua la care erau supusi. Incerc sa intru in vorba cu ei dar doamna intrase pe mod automat cu Oh no it's ok! probabil impresionata de cati sacali, scuze oameni, se oferisera sa ii ajute pana atunci.

Ii explic in engleza mea docta care este faza cu taximetristii, imi scot telefonul si ii spun sa imi dea mie numarul sa sun la hotel. Cand pricepe ce vreau, doamna se scotoceste febril dupa o hartiuta. Domnul ma aproba multumit de sine cand ii spun ca taximetristii astia sunt foarte scumpi si de aceea sunt asa de insistenti, banuia el. Sun la hotel, mi-se spune ca vine microbuzul in 10minute, ca au fost probleme cu alti calatori si ca ma roaga frumos sa le spun sa astepte in aeroport. Ma conformez, informez familia de toate cele, doamna cred inca este impresionata si eu multumita de mine le spun Welcome to Romania! si ma indepartez ca o aparitie benevolenta.

Trec in graba pe langa taximetristi ca sa nu se prinda ca i-am sabotat si ma duc sa imi astept surioara, strangand la piept floarea mare de plush. Un sentiment de satisfactie personala m-a cuprins si ma bucuram ca i-am salvat pe strainii aventurieri din mainile harparete ale sacalilor de Baneasa. I-am urmarit cat am mai asteptat pe acolo si au plecat cu microbuzul.

In opinia mea, cineva ar trebui sa ii desfinteze pe sacalii aceia, imi pare penibil ca prima experienta pe care o are un strain cand vine la noi in tara sa fie cu ei... hm uite o idee... poate ii scriu doamnei ministru Nuti... cine stie, si asa da ea pe din afara de pro-activitate.