In statia de 301 de la viitorul pasaj Baneasa vin si se opresc langa mine abrupt o domnisoara si doi domnisori. Toti sunt imbracati a la romanian office, conceptul acesta inventat in aceasta secunda vrea sa spuna ca incercau sa fie imbracati office, dar nu le iesea decat o adaptare, sau simulare, sau simulacru...
Ca sa intelegeti:

Demoisela: Fusta? Scurta! Tocurile? Inalte! Parul? Ca pana corbului! Era imbracata in fusta de blug extra-short cu un fel de sacou alb peste un maieu negru... Domnisorii aveau pantofi ascutiti, pantaloni pana si niste camasi chinuite cu maneca scurta. Deci erau office, romanian corporate office adica. Ma uit la ei si nevazand nimic interesant imi mut privirea. Dar in timpul acestui proces ce vad? Ahhh...! Nici sa vreau nu puteam inventa o potriveala mai faina.

Unul dintre domnisori avea o punga de firma, scuze fitze, in mana, Massimo Dutti, daca am scris bine, iar in aceasta punga pe post de poseta, domnisorul avea varii lucruri, dar ceea ce era cel mai fain era coltul unei pungi de malai ce se itzea obraznic de sub ziarul unde fusese camuflata.

M-a amuzat idea. Nu ma intelegeti gresit, imi place malaiul, mamaliga etc. dar m-a amuzat teribil imaginea pe care doreau sa o proiecteze si malaiul ascuns in punga de firma.

Toate bune, vine autobuzul, ne urcam, ne dam jos la Aviatorilor sa ne mutam la metro ca niste navetisti merituosi ce suntem. Ca un facut nimeresc chiar in spatele trio-ului magnific si aud urmatoarea conversatie. Parol!

Ea: Mi-a alunecat tocul si era sa cad...
Unu:Vai...
Ea: Da si cand era sa cad m-am sprijinit de un mosh si face ala la mine "Ce faci domne?!?". Rade deranjata.
Doi: Asa a zis?!?, spune el ca si cum daca ar fi fost pe faza ce l-ar fi smotocit el pe mosulica impertinent care in loc sa fie fericit ca a fost atins de o asa gratie se revolta.
Ea: Da!
Doi: Taranul!!!
Hahahaha in cor.

Ehhh, acuma stiti cum e cu ironia asta: Cine se aseamana se recunoaste. ;)