Din nou... dupa ce m-am lasat de fumat. Nu pot insa da vina doar pe tigari, o pot imparti cu draga de inghetata, cu dragalasii papanasi, cu dulcetele de clatite, cu mierea aurie, cu fructele fructoase. Da, din nou trebuie sa fac fata realitatii, doar ca rasare intrebarea, oare vreau acest lucru? Vreau sa redevin obsedata de fiecare imbucatura?

Tind sa cred ca nu prea e pe vrute, dar ma si intreb de ce? Eu personal nu mai inteleg nimic... Cine a decis si la ce conferinta, de eu nu am fost informata, ca toata lumea trebuie sa fie slaba ca un bat. Aceasta nebunie generala incepe sa ma agaseze teribil, caci imi pare de o ipocrizie fara margini.

Vreau si eu sa stiu: De ce trebuie sa fim toate slabe? Unde scrie ca trebuie? De unde obligativitatea asta? De ce sa ma iau eu dupa nush ce Gica tembel de pe strada care are ca etalon o poza de Playboy? Nu inteleg...

Pot sa am orice probleme as avea, sa sufar de depresie, personalitati multiple, anxietate, gelozie extrema si alte balarii, dar daca sunt slaba si eligibila pentru stiti voi ce, totul este in regula, sunt acceptata social. Ce mizerie!

In loc sa incercam sa ne dezvoltam armonios ca indivizi punem presiune ca idiotii pe membrii societatii noastre sa se ridice la nush ce standard aberant de "frumuseste". Nu conteaza ca esti analfabet, idiot, mitocan, vulgar, atata timp cat ai numarul potrivit de kilograme te placem de numa, daca esti grasun ne mai gandim... poate mai slabesti si tu putin totusi...

Ma deranjeaza teribil aceasta obsesie in masa pentru numarul CORECT de kilograme si ma deranjeaza cu atat mai mult cu cat si eu i-am cazut victima. In opinia mea asemenea obsesii ne tin la locul nostru, ne opresc dezvoltarea. Ce sa mai faci, creezi, gandesti cand esti perocupat toata ziua de cate calorii ai mancat, cate kilograme mai ai, ce junk sau health food ai papat?

Nu ma intelegeti gresit sunt in totalitate pentru un stil de viata sanatos, dar sanatos mai inseamna si echilibrat nu obsesiv... parerea mea...