October 5, 2009 by Navetista

Aka: Masacrul vinetelor.

Ţin să menţionez încă de la începutul acestui post că evenimentele ce urmează a fi descise aici sunt în totalitate reale şi cât se poate de veridice. Oricât de incredibil ar părea, există bucătării pe lume unde asemenea evenimente de neconceput şi acţiuni abominabile chiar au loc şi nu sunt doar invenţia unei minţi febrile stimulată de cofeină.

Dar să nu mai divaghez şi să incep de acolo de unde a început totul şi anume de la început.

Căci nu am facilităţile necesare de a coace vinete şi de a le curăţa, am apelat şi eu la ceea ce apelează omul moderno-streso-corporaţionisto din zilele noastre de criză, vinete congelate. Sarcina: salată de vinete.

Primul pas: Decongelarea.
Oky, pot şi eu să fac asta. Le pun într-un castron şi aştept cuminţică momentul în care voi putea demara ostilităţle. Mă mai fâţâi puţin pe lângă ele şi decid că pot trece la pasul doi: Tocat ceapa.

Ştiu de la mama că ceapa pentru salata de vinete trebuie să fie tocată foarte, foarte fin. Oky, pot si eu să fac asta. Dar câtă ceapă să pun? După ce parlamentez o vreme cu mine însămi decid ca doua cepe mari este exact ceea ce am nevoie. Le curaţ frumos, le spal cu grijă şi mă apuc să le toc maternal.

Ca nişte şerpi încălziţi la sân ceapa cu care mă purtasem atât de iubitor ma face acum să plang şuvoaie... De ce eu Doamne? De ce eu???
Plang, ma lupt dar nu ma dau batută. Eu sunt orientată pe solutii, eu voi reusi. Termin de tocat ceapa şi un sentiment de automulţumire ma copleşeşte. Da, ştiam eu că pot face asta.

Pasul trei: frecat cu ulei.
Tot de la mami ştiu că vinetele trebuie frecate foarte bine ca să devină gustoase. Pun într-un castron uriaş ceapa, vinetele, nişte ulei şi puţină sare şi ma apuc să învârt în ele temeinic. În timp ce mâna ma doare de numa, încep să am fantezii legate de un mixer pe care nu îl posed. Oare de ce nu mi-am cumpărat eu niciodată un mixer?!?

Nu mai pot sta în picioare aşa ca mă aşez in fund pe covor cu castronul între picioare şi continui să amestec şi mai abitir. Pot să fac asta! POT să fac asta! Gust dar din nefericire salata mea nu are niciun gust aşa că fac şi eu ce arface orice gospodină, mai adaug nişte sare.

În curând epuizată decid că gata, salata mea este demnă de a fi pusă pe masă. La masă părerile sunt împărţite: Foarte sărată, ce multă ceapă, ar mai fi putut fi frecată puţin, dar... este comestibilă. Hm! Acest feedback mă pune pe ganduri... Oare ce s-ar întâmpla dacă aş băga salata în blender? Hmmm... ar mai freca-o, ar mai toca ceapa deci nu are cum să meargă nimica prost... Da, extraordinară idee!

Pun salata în blender şi apăs maiestuos butonul mulţumită peste poate de alegerea inspirată. În blender totul arată minunat, îl opresc şi gust. Yak!!!
Salata mea a devenit o pastă nedefinită ce cu greu ţi-ai da seama din ce materie primă provine. Este amară şi are un gust extrem de ciudat, cred eu ca din cauză că s-au tocat de tot si seminţele care de obicei sunt intregi... Uof!

Plină de remuşcări mai dau şi celor din jur să guste şi sunt sfătuită cu compasiune să le arunc, caci în forma aia clar nu le mai mănâncă nimeni...

Tind sa fiu de acord aşa că cu inima strânsă arunc vinetele masacrate şi îmi promit eu mie ca nu voi mai face niciodata salată de vinete... La ce bun?!? Toci, plangi, învărţi pentru ca mai apoi să arunci tot. Uite un lucru bun la lumea modernă, cel putin pentru antitalentele în bucătărie ca mine: măncarea gata preparată.

Permalink