October 26, 2009 by Navetista

De ceva vreme, atunci cand ies de la metrou, sunt intampinata de o imagine ce nu are cum sa nu iti atraga atentia. Sub un copac, la cativa pasi de metrou, si-a intins mai multe obiecte o doamna care intr-un fel al sau dezvolta o afacere acolo.

Obiectele sunt o adunatura bizara de carti vechi, efecte personale ca pantofi, perii, pahare, haine, lapte praf, am vazut chiar si lapte sana. Iar doamna in sine este un personaj cel putin intrigant.

Am cumparat in cateva randuri carti de la dansa si de fiecare data am studiat cu atentie gesturile si mimica pe care le are, iar in datile cand doar treceam pe langa dansa ma uitam cu coada ochiului sa vad ce face.

Pe langa gramada eclectica de obiecte care o inconjoara doamna mai atrage atentia si prin propria persoana. Este o femeie tanara, imbracata in haine vechi dar totusi intr-o maniera interesanta ingrijit, dorind sa fie placut vederii.

In cateva randuri, fara voia ei, doamna a creat niste imagini extrem de artistice. Intr-o seara cand am iesit de la metrou, doamna statea pe o patura la poalele copacului urias si se pieptana. Inconjurata de toate acele obiecte, imbracata in niste haine colorate si mult prea mari, cu umbra copacului parca protejand-o si creandu-i un spatiu aparte, un plan doar al ei total separat de cel al lumii din care priveam eu.

Alta data, tot cand am iesit seara de la metrou, am observat ca obiectele doamnei sunt acolo intinse spre vanzare dar doamna nu este nicaieri. In cele din urma o vad pe o banca, la putina departare, tinand in mana o trusa foarte veche de machiaj si colorandu-se cu verde pe la ochi. Se machiase foarte tare si acest lucru combinat cu hainele ciudate dar ingrjite, dadeau o aura de suprarealism intregului personaj.

Nu stiu prin ce sir de evenimente a ajuns doamna acolo, nu stiu daca este nefericita sau nu, nu stiu de unde produce obiectele acelea, nu judec si nu ma amuz, doar povestesc despre un personaj ce mi-a atras atentia prin tipul sau diferit de estetica.

Permalink