In lumea in care traim titlul acestui post pare un nonsens. Cum adica femei frumoase, femei singure? Femeile frumoase nu au cum sa fie femei singure. Poate ai vrut sa spui: femei frumoase si femei singure, doua categorii aparte.

Nu, nu aceasta a fost intentia mea si oricat de lipsit de sens pare acest titlu nu este, deoarece veti fi surprinsi sa aflati, sau poate nu veti fi, exista si femei frumoase care de fapt sunt femei singure. Sa va povestesc.

Ieri m-am intalnit cu prietena mea Ioana. I-am cerut permisiunea sa ii pun numele pe acest blog si a fost de acord. Acordul ei exact a fost Da si asa la cate Ioane exista n-are cum sa se prinda cineva ca sunt eu. Prietena mea Ioana este o femeie frumoasa, asa o vad eu cel putin, este inalta, slaba, se imbraca cu gust si se machiaza discret. Este o fata muncitoare si are un job care ii permite sa isi plateasca toate alea si sa isi mai cimpere si cate ceva pe langa. Daca o privesti din exterior si dupa cifre ai fi convinsa ca Ioana este fericita sau cel putin multumita. Insa, nu este asa.

In acest moment Ioana nu are prieten si este destul de convinsa si convingatoare ca nici nu va avea in curand. Eu nu inteleg asa ca o intreb. Cum sa nu? La cat de frumoasa esti? La cat de draguta si desteapta? Sigur iti vei gasi un prieten imediat. Da din cap ca si cum si-a batut gura degeaba cu mine. Ioana imi spune ca nu merge chiar asa. Ea daca merge intr-un club sau la o terasa imediat are pe cineva care ii ofera ceva de baut, care se da extrem de amabil pe langa ea, care pare interesat de cate in luna si in stele despre ea.

Insa, realitatea este alta. Tocmai din cauza ca este atat de frumoasa acesti tipi, barbati, nu sunt interesati de ea, de persoana ei, ci de corpul ei, de modul in care arata si cum pot ei beneficia de pe urma acestui lucru. Ioana imi spune ca nici nu mai stie de cate ori a plecat de la terasa acasa si tipul s-a oferit sa o insoteasca, ea nu a acceptat, tipul a insistat si apoi a devenit si mai insistent. Alteori s-au intalnit si o a doua oara, iar la sfarsitul intalnirii tipii se comportau ca si cum este momentul sa primeasca si ei lucrul pentru care au platit.

Si imi mai povesteste Ioana si din cuvintele ei inteleg ca ii este teama de barbati, ii este teama de amabilitatea lor, de falsitatea lor, de faptul ca nu poate sti cand sunt cu adevarat interesati de ea sau ca sa se culce cu ea. Cel mai sacaitor imi pare faptul ca vorbeste ca si cum ar fi renuntat, ca si cum a decis sa resping orice barbat se va mai apropia de ea. Ma uit la ea, este atat de frumoasa, atat de amabila si draguta. Cum este posibil ca o femeie asa de frumoasa sa fie atat de singura?

Ma pun pe gandit si ii sugerez ca poate ar trebui sa schimbe locurile in care intalneste barbati. Poate intalneste atat de multi barbati nepotriviti pentru ca ii cunoaste in locurile nepotrivite. Am stabilit sa mergem impreuna la biblioteca intr-o zi si sa stam pe acolo sa citim, caci amandurora ne place acest lucru si sa exploram o alta lume, alta decat cea a teraselor si cluburilor.
Va tin la curent cu merge!

Imi pare oarecum paradoxal ca intr-o societate ahtiata dupa frumusete, unii oameni care indeplinesc cerintele cu brio, sunt atat de nefericiti, poate tocmai pentru ca societatea este asa si nu ne mai pasa de individ, ci doar de ambalaj. Si totusi stiind acestea cu totii aspiram la ambalaje cat mai lucitoare. Poate ma insel, voi ce credeti?